Mileştii-Mici – o clipă din viaţa studenţească

December 16, 2008 irinaursu

Încă un eveniment, încă o plăcere, încă o zi petrecută alături de colegii care timp de trei ani ne-au devenit prieteni şi amici. Şi ceastă zi am petrecut-o în oraşul vinicol Mileştii-Mici.

Pe la 800 dimineaţa, când încă ceaţa pişca de obrăjori, 39 de studenţi împreună cu profesoarele am urcat în maxi-taxi şi am pornit în lumea vinurilor subterane. După 45 de minute petrecute în ambuteiajul din maxi-taxi şi în veselia muzicii oferite de câteva studente, în sfârşit am ajuns la punctul de destinaţie – Mileştii Mici. Soarele abia de reuşise să se ridice, toţi se înarmau cu fotoaparatele şi a început mica noastră călătorie.

milestii-miciOoooau! Se aud vocile care au reuşit deja să intre în ograda Cetăţii, „Ce frumuseţe!”. Păi cum să nu. Chiar în faţa ogrăzii ne salutau două fântâni arteziene. Ambele stăteau ca două comori de aur, din una curgea vin ca lacrima de culoare albă şi din alta de culoare roşie, în lumina soarelui se stăcurau în paharele cristaline, păcat însă că era doar apă colorată. După ce fiecare şi-a făcut câte o poză la paharele din fântâni, se aud voci: „Haideţi, haideţi, să facem o poză toţi împreună!”. Cu vreo şapte aparate de fotografiat în faţa nostră, stăteam toţi cu zâmbetele proiectate şi pozam pentru amintirile din viaţa nostră studenţească.

După ce am examinat ograda în lug şi-n lat, fără să mai tărăgănăm am intrat în Magazinul Specializat „Mileştii Mici”. De la intrare, toţi cu ochii cât cepele privesc la diplomele acordate pentru diferite menţiuni. Şi desigur iarăşi poze, cred că nu a rămas niciun colţ neatins de luminile fotoaparatelor. Coborând mai jos stăm şi admirăm medaliile de aur şi argint imrovizate într-un strugure de poamă. Magazinul este plin cu colecţii întregi dintre cele mai menţionate soiuri: Aligote, Chardonay, Codru, Sauvignnone etc. Dar şi mai interesantă era podeaua în centru căruia era amplasată o fâşie acoperită cu sticlă înăuntru căruia erau bani din toate ţăile. Mai facem câteva poze, notiţe, mai facem haz pe seama vinului care acum ne-au îmbătat privirile şi ieşim ameţiţi din magazin. Oare cum vom ieşi din colecţia de vinuri?

Cu suletul la gură acum ne îndreptăm spre oraşul vinicol Mileştii-Mici. La un pas cu ghidul, admirăm până ce doar pereţii subterani, ascultând lucruri interesante despre Mileştii-Mici: „Istoria acestui depozit natural de vinuri începe în anii 70 ai sec. XX. Intreprinderea a fost fondată în 1969 ca Secţie a păstrării Vinurilor de marcă în componenţa sovhozului Moldova”. Cred că numai cei care mergeau la pas cu ghiul puteau să-şi mai noteze câte o informaţie utilă despre oraşdeoarece ceilalţi ne înveseleau atmosfera cu cîntece populare. Pe de o parte şi alta a străzilor erau amplasate butoaie de diferite mărimi, cu bileţele ce descriau anul, numărul şi soiul vinului. După ce parcurgem câteva străzi în compania cântecelor vesele ale colegelor, ajungem în colecţia de vinuri. Aici celule întregi cu sticle prăfuite şi cu căsuţe de păiangen, la fiecare stătea câte o plăcuţă cu descrierea vinului: Pinot, Savignonne, Roşu de Purcari, Negru de Purcari etc. Vinurile păstrate aici sunt produse din recolta anilor ’73 – ’90.

Sub aceleaşi note, sub acelaşi acompaniament trecem înt-o nouă uşă. Aici pereţii înrumuseţaţi cu fotografile diferitor personalităţi remarcate, apoi toţi ne fotograiem la imaginea lui Bahus. După ce admirăm toţi pereţii, trecem lângă nişte butoaie şi ca pin farmec acestea se deschid şi intrăm în cel mai frumos locuşor.

Focul juca în căminul dinăuntru, pe masă stătea ceinicul gata pentru ceai şi cafeluţă, biscuiţi, bomboane şi mere uscate aşteptau oaspeţii mulţi aşteptaţi. În partea stângă se întindea o masă, în faţa cărei stătea portretul lui Ştefan cel Mare, iar pe masă stătea o carte roşie de grosimea a 7 cm unde fiecare vizitator îşi punea semnătura în semn de mulţumire pentru acestă colotorie. În mici dicuţii, fiecare servea ceaiul şi cafeaua aromată pe fonul cîntecelor populare interpretate de profesoare în acompanimamentul a doi lăutari care au venit să ne înveselaescă atmosfera. Nu mai mirosea a jurnalism, toţi prea bine dispuşi, glume, câte o mică horă, zâmbete şi o mare de veselie. Pentru a nu uita să mulţumim gazdei care ne-a făcut invitaţia, Vioric Radu a ţinu un mic discurs din numele tuturor, spunând despre amintirile care ne vor rămâne peste ani înainte.

E ultimul an de studii, e poate ultima noastră călătorie, nu vom uita impresiile inedite de la Mileştii-Mici, nu vom uita aceste plăpceri care le-am trăit împreună, nu vom uita de jurnalism şi nu vom uita de viaţa de studenţie.

Entry Filed under: Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Trackback this post  |  Subscribe to comments via RSS Feed

Pages

Categories

Calendar

December 2008
M T W T F S S
     
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Most Recent Posts

 
%d bloggers like this: